Bursucul fricos și umbra de pe perete

Bursucul Tică avea o vizuină mică, cu un pat moale și o lampă pe un scăunel. Seara, mama îi spunea noapte bună, stingea lumina mare și lăsa doar lampa mică aprinsă.

Într-o seară, Tică s-a uitat spre perete și a înghețat.

Pe perete era o umbră. O umbră uriașă, cu urechi lungi și un cap mare, care se mișca încet. Părea că se apleacă spre pat.

– Mamă! a strigat Tică și și-a tras plapuma până la nas.

Mama a venit repede.

– Ce s-a întâmplat?

– Este o namilă pe perete! Are urechi lungi și mă privește!

Mama s-a uitat la perete. Umbra era acolo. Dar nu a râs de el și nu i-a spus că nu e nimic.

– Văd și eu o umbră mare, a zis. Hai să aflăm cine este.

– Mie mi-e frică, a șoptit Tică.

– Știu. E în regulă să-ți fie frică. Mergem împreună, încet. Mă ții de lăbuță?

Tică a ieșit din plapumă și a luat-o de lăbuță. Au făcut un pas. Umbra s-a făcut mai mică. Încă un pas, și s-a făcut și mai mică.

– Se micșorează, a observat Tică mirat.

– Se pare că umbrele sunt mari doar de departe, a zis mama.

Au ajuns lângă scăunel. Acolo nu era nicio namilă. Era lampa, iar în fața ei stătea iepurele de pluș, cel cu urechile lungi, pe care Tică îl uitase seara pe scăunel.

Lumina lămpii îl făcea să arunce pe perete o umbră cât un munte.

– Dar ăsta e Moțu! a râs Tică. Namila e Moțu!

– Se pare că a vrut să-ți țină companie, a zis mama.

Tică a luat iepurele și l-a ridicat. Umbra de pe perete s-a ridicat și ea, cu urechile în sus. Tică l-a dat la dreapta, umbra s-a dus la dreapta. A făcut urechile să salute, iar umbra a salutat.

– Mamă, uite! Pot să fac un joc!

Au făcut împreună o umbră de iepure care sare, una de pasăre care zboară și una de cățeluș care latră fără sunet. Tică a râs până i s-a făcut somn.

– Mai ești speriat? a întrebat mama.

– Un pic, a recunoscut Tică. Dar acum știu cine e.

– Dacă mai apare o umbră care nu știi cine e, ce faci?

Tică s-a gândit.

– Mă duc spre ea, încet, cu o lăbuță în lăbuța ta. Și mă uit de unde vine lumina.

– Exact așa, a zâmbit mama.

L-a culcat pe Tică, a pus iepurele lângă el și a lăsat lampa aprinsă.

Pe perete, umbra mare stătea liniștită, cu urechile lungi. Tică se uita la ea fără frică. Apoi i s-au închis ochii, iar bursucul a adormit, cu iepurele în brațe.