# Dinozaurul mic care nu putea adormi · Ora de Povești

> Source: https://oradepovesti.com/povesti/dinozaurul-mic-care-nu-putea-adormi

Poveste de adormit

## Dinozaurul mic care nu putea adormi

Pentru 2-4 ani, 4 minute de citit cu voce tare

A fost odată un dinozaur foarte mic. Îl chema Tic. Avea burta rotundă și coada scurtă, cât un deget de la picior.

Tic locuia într-un cuib de mușchi, lângă o ferigă mare. Lângă el dormea mama lui, care era mare cât un deal.

Într-o seară, soarele a coborât după copaci. Cerul s-a făcut roz, apoi albastru, apoi negru.

Mama a căscat. „Somn ușor, Tic”, a zis ea.

Tic a închis ochii. I-a deschis. I-a închis la loc. Dar somnul nu venea.

„Mamă”, a șoptit el. „Noaptea e prea mare.”

Mama și-a ridicat capul, încet, ca să nu-l trezească pe tot dealul.

„Prea mare?” a întrebat ea.

„Da. E întuneric peste tot. Nu-i văd marginile.”

Mama a zâmbit în întuneric. „Hai să ascultăm noaptea împreună”, a zis ea. „Noaptea are sunete mici. Tu le știi?”

Tic a clătinat din cap.

„Stai liniștit. Ascultă.”

Tic a ascultat. Întâi n-a auzit nimic. Apoi a auzit ceva foarte mic.

Cri, cri, cri.

„Ce-i asta?” a șoptit el.

„E un greier. Își cântă cântecul de seară. Cântă ca să știe toți că e bine.”

Tic a mai ascultat. A auzit altceva, mai departe.

Fâș, fâș, fâș.

„Și asta?”

„E vântul prin ferigi. Mișcă frunzele, ca pe niște păturici.”

Tic a ascultat și mai mult. A auzit un sunet adânc, de jos.

Glup. Glup. Glup.

„Mamă, ce e?”

Mama a râs încet. „E apa din râu. Curge toată noaptea, ca să nu fie singur nimeni.”

Tic s-a uitat în sus. Printre frunze se vedeau stele mici, multe, aproape de tot.

„Și ele fac un sunet?” a întrebat el.

„Stelele nu fac niciunul”, a zis mama. „Ele doar luminează. Dar le poți număra.”

„Una”, a zis Tic.

„Două”, a zis mama.

„Trei.”

Tic a ajuns la șapte. Ochii îi erau grei, ca două pietricele calde.

Cri, cri, cri, cânta greierul.

Fâș, fâș, fâș, mișca vântul ferigile.

Glup, glup, glup, curgea râul.

Noaptea nu mai era mare. Era doar un loc cu multe sunete mici și blânde, și cu mama lângă el.

Tic a mai spus un singur cuvânt, abia auzit: „Opt.”

Apoi a adormit, cu coada scurtă strânsă sub burtică, în cuibul lui de mușchi.

Pentru părinte: povestea poate fi citită rar, cu voce joasă, iar sunetele (cri, fâș, glup) pot fi făcute împreună cu copilul. Îl poți întreba: ce sunete mici auzi tu în camera ta, seara?

Mai multe povești ca aceasta găsești în [Povești cu dinozauri](/povesti/categorie/dinozauri-dinozauri), în [Povești de adormit](/povesti/categorie/povesti-de-adormit) și în [Povești pentru 2-4 ani](/povesti/categorie/2-4-ani).

---

[ Ora de Povești ](/) 

Basme și povești românești pentru copii, alături de povești noi scrise de redacție, fiecare cu vârsta potrivită și timpul de citit, plus articole despre cititul împreună.

[Scrie-ne o poveste sau o corectură](/contact)

### Citește

* [Toate temele](/teme)
* [Povești](/povesti)
* [Articole](/articole)
* [Cine scrie](/authors)

### Despre noi

* [Despre noi](/despre-noi)
* [Autori](/authors)
* [Politica editorială](/politica-editoriala)
* [Cum câștigăm bani](/cum-castigam-bani)

### Legal

* [Termeni și condiții](/termeni-si-conditii)
* [Confidențialitate](/confidentialitate)
* [Contact](/contact)

© 2026 Ora de Povești. Povești clasice din domeniul public și povești noi scrise de redacție.

Unele linkuri de pe această pagină ne pot aduce un comision. Asta nu decide niciodată despre ce scriem sau ce recomandăm. [Cum câștigăm bani](/cum-castigam-bani).