Salt la conținut

Poveste de adormit

Frunza care a plecat la drum

Pentru 2-4 ani, 4 minute de citit cu voce tare

Ilustrație: o frunză roșie de toamnă plutește deasupra unei cărări, pe un cer de seară

Într-o grădină cu gard mic de lemn creștea un cais. În vârful lui atârna o frunză roșie, mică și rotundă.

Într-o dimineață a bătut vântul. Frunza s-a legănat, s-a legănat și a zis:

„Eu plec la drum. Vreau să văd lumea.”

Și s-a desprins. Fâș, fâș, fâș. Încet, ca o pană.

A trecut pe lângă gard. „Bună ziua, gard!” a zis frunza. Gardul n-a răspuns, că gardurile nu vorbesc, dar a ținut-o puțin pe vârful lui, ca să se uite.

Frunza s-a dus mai departe. A zburat peste o ciupercă cu pălărie maronie. „Bună ziua, ciupercă!” Ciuperca a zâmbit cu toată pălăria.

Frunza s-a dus mai departe. A zburat peste o baltă. Fâș, fâș, fâș. În baltă se vedea un cer mic, cu un nor mic, și o frunză roșie, tot mică și rotundă.

„Cine ești tu?” a întrebat frunza.

Frunza din baltă a mișcat din margini, exact ca ea. Frunza noastră a râs, iar frunza din apă a râs la fel.

Apoi a coborât pe apă, ușor, și s-a așezat ca o bărcuță. Balta a legănat-o ca pe un leagăn. Au trecut pe lângă o broscuță care dormea pe o piatră. Au trecut pe lângă o creangă cu un melc.

„Bună ziua, melc!”

„Bună ziua, frunză. Încotro?”

„Încotro mă duce vântul.”

Dar vântul s-a liniștit. Soarele a început să coboare după deal. Cerul s-a făcut portocaliu, apoi roz, apoi albastru-închis. Frunza s-a simțit puțin obosită.

„Aș vrea un loc de dormit”, a șoptit ea.

Atunci a venit un arici, pe cărarea de lângă baltă. Mergea cu pași mărunți, tup, tup, tup, și căuta ceva moale.

„Ai un loc moale?” a întrebat frunza.

„Am”, a zis ariciul. „Dar mi-ar trebui și o pătură.”

Frunza a sărit din baltă, pe țărmul uscat. Ariciul a luat-o cu botul, cu grijă, și a dus-o sub un tufiș, într-un cuib de iarbă uscată și mușchi.

Acolo era cald. Ariciul s-a făcut covrig. Frunza s-a așezat peste el, ca o pătură mică și roșie.

Afară, stelele au ieșit una câte una. Una, două, trei.

Frunza a închis ochii, deși frunzele n-au ochi, și a zis încet:

„Mâine mai merg la drum. Dar acum, somn ușor.”

Și ariciul a răspuns, pe jumătate adormit: „Somn ușor.”

Și au dormit amândoi până dimineața, când a răsărit soarele peste grădină.

Pentru părinte: povestea are repetiții („fâș, fâș, fâș”, „Bună ziua”) pe care cei mici le spun odată cu tine. Îl poți întreba pe copil: unde ai dormi tu, dacă ai fi frunza?

Mai multe povești ca aceasta găsești în Povești de toamnă, în Povești de adormit și în Povești pentru 2-4 ani.