# Licuricii din grădina bunicii · Ora de Povești

> Source: https://oradepovesti.com/povesti/licuricii-din-gradina-bunicii

Poveste de adormit

## Licuricii din grădina bunicii

Pentru 2-4 ani, 4 minute de citit cu voce tare

Era o seară caldă de vară. Ana era la bunica, în grădină, și nu voia să doarmă.

„Nu mi-e somn”, a spus Ana.

Bunica a zâmbit și a luat-o de mână. „Hai să ne așezăm pe bancă, puțin.”

S-au așezat pe banca de lemn, sub mărul cel bătrân. Pe cer se vedea o stea. Iarba mirosea a seară.

Ana s-a uitat în jur. Și deodată a văzut o luminiță. Mică, mică, galbenă.

„Bunico, ce e asta?”, a întrebat ea.

„Un licurici”, a spus bunica. „Își aprinde lanterna.”

Ana a râs încet. Licuriciul a zburat o dată, a zburat de două ori, și a dispărut în iarbă.

Apoi a apărut încă o luminiță. Și încă una. Și încă una.

„Uite, bunico! Sunt mulți!”

„Sunt mulți”, a spus bunica. „Își caută unul pe celălalt, în întuneric.”

Ana a privit cum luminițele plutesc deasupra florilor. Una sus, una jos, una lângă gard. Se aprindeau, se stingeau, se aprindeau iar.

„Unde se duc ei, când se face dimineață?”, a întrebat Ana.

„Se duc să doarmă”, a răspuns bunica. „Își stâng lanternele și se ascund sub frunze.”

„Ca mine?”

„Ca tine.”

Ana s-a mai uitat o dată. Un licurici a zburat chiar aproape de nasul ei, mic și cald. A făcut: bzzz. Și s-a stins.

Ana a căscat. Ușor, ușor.

„Licuriciul doarme?”, a întrebat ea.

„Doarme”, a șoptit bunica. „Și greierele doarme. Și floarea doarme. Și mărul doarme.”

„Și bunica?”

„Și bunica, după ce doarme Ana.”

Ana și-a pus capul pe umărul bunicii. Luminițele se aprindeau tot mai rar. Una, apoi o pauză. Una, apoi o pauză.

Luna a ieșit pe cer, rotundă și liniștită. Vântul s-a oprit.

„Noapte bună, licurici”, a spus Ana, încet.

„Noapte bună, licurici”, a spus bunica.

Iar în iarbă, ultima luminiță s-a stins, ca o lampă mică într-o cameră în care a adormit un copil.

Bunica a luat-o pe Ana în brațe și a dus-o în casă, în pat, sub cearșaful răcoros. A tras perdeaua.

Pe geam se mai vedea o stea. Și undeva, în iarbă, se auzea un greier care cânta tot mai încet.

Ana a închis ochii. Și a adormit, cu licuricii în vis.

Pentru părinte: povestea merge pe repetiții și pe un ritm lent, care poate ajuta o seară grea de vară, în care lumina zilei lungi nu pleacă. Îl poți întreba pe copil: cine doarme și ce face fiecare înainte de somn? Care a fost luminița ta preferată?

Mai multe povești ca aceasta găsești în [Povești de vară](/povesti/categorie/vara-vara), în [Povești de adormit](/povesti/categorie/povesti-de-adormit) și în [Pentru 2-4 ani](/povesti/categorie/2-4-ani).

---

[ Ora de Povești ](/) 

Basme și povești românești pentru copii, alături de povești noi scrise de redacție, fiecare cu vârsta potrivită și timpul de citit, plus articole despre cititul împreună.

[Scrie-ne o poveste sau o corectură](/contact)

### Citește

* [Toate temele](/teme)
* [Povești](/povesti)
* [Articole](/articole)
* [Cine scrie](/authors)

### Despre noi

* [Despre noi](/despre-noi)
* [Autori](/authors)
* [Politica editorială](/politica-editoriala)
* [Cum câștigăm bani](/cum-castigam-bani)

### Legal

* [Termeni și condiții](/termeni-si-conditii)
* [Confidențialitate](/confidentialitate)
* [Contact](/contact)

© 2026 Ora de Povești. Povești clasice din domeniul public și povești noi scrise de redacție.

Unele linkuri de pe această pagină ne pot aduce un comision. Asta nu decide niciodată despre ce scriem sau ce recomandăm. [Cum câștigăm bani](/cum-castigam-bani).