Într-o casă cu perdele galbene locuia o pisică pufoasă, numită Pufi.
Într-o seară, mama lui Tudor a spus: „Pufi, ajută-mă! Nu găsesc pijamaua lui Tudor.”
Pufi a dat din coadă. „Miau! Mă duc să caut!”
A intrat în dulap. Era întuneric și moale și mirosea a săpun.
A tras de un lucru și a ieșit afară. Era o șosetă.
„Miau! Am găsit pijamaua!”
„Aceea e o șosetă, Pufi”, a râs mama. „Șoseta e pentru picior. Caută mai departe.”
Pufi a intrat iar în dulap. A tras de un alt lucru și a ieșit afară. Era o pălărie.
„Miau! Am găsit pijamaua!”
„Aceea e o pălărie, Pufi”, a râs mama. „Pălăria e pentru cap. Caută mai departe.”
Pufi și-a pus pălăria pe cap. Îi cădea peste ochi. A intrat iar în dulap.
A tras de un alt lucru, mare și lung, și a ieșit afară. Era un fular.
„Miau! Am găsit pijamaua!”
„Aceea e un fular, Pufi”, a râs mama. „Fularul e pentru gât. Caută mai departe.”
Pufi și-a înfășurat fularul de trei ori în jurul gâtului. Arăta ca o omidă pufoasă. A intrat iar în dulap.
Acum Pufi era cu șoseta pe o lăbuță, cu pălăria pe ochi și cu fularul la gât. Dar pijamaua tot nu o găsise.
A tras de un alt lucru. Era un sertar. Sertarul s-a deschis, fâș, și în el erau multe lucruri dungate.
Pufi a băgat nasul. A tras încet, încet.
Și a ieșit afară. Cu ce? Cu o pijama! O pijama cu dungi albastre și cu o lună brodată pe buzunar.
„Miau! Am găsit pijamaua!”
„Da!”, a strigat mama. „Aceea e pijamaua lui Tudor! Bravo, Pufi!”
Tudor a venit în fugă, în picioarele goale.
„Pijamaua mea!”, a spus el. „Și pisica mea, cu șosetă!”
Și au râs toți trei. Tudor a râs, mama a râs și Pufi a făcut „miau-miau-miau”, care la pisici înseamnă tot râs.
Tudor și-a pus pijamaua. Mai întâi un braț, apoi celălalt, apoi un picior, apoi celălalt. Capul a ieșit pe sus, cu părul zburlit.
„Gata”, a spus el.
Pufi s-a uitat la pălăria ei. Apoi la fular. Apoi la șosetă.
Și a avut o idee.
A intrat în dulap încă o dată și s-a făcut covrig, chiar în sertarul cu șosete moi. Nu a mai găsit nimic. Dar acolo era cald.
După un timp, mama a deschis dulapul, să închidă ușa.
Și ce a văzut? O pisică cu pălărie, cu fular și cu o șosetă pe lăbuță, adormită bine în sertar.
„Noapte bună, Pufi”, a șoptit mama.
Pufi nu a răspuns. A spus doar un „prrr” mic, care înseamnă: „Noapte bună și vouă.”
Și toată casa cu perdele galbene a adormit.