Poveste cu animale
Pisicuța și ghemul roșu
De la 2 ani, o joacă prin casă, 3 minute de citit cu voce tare
A fost odată o pisicuță mică, moale și cenușie. O chema Puf. Puf locuia într-o casă cu o fereastră mare și un covor gros.
Într-o dimineață, Puf a găsit pe podea un ghem roșu.
– Ce e asta? a întrebat Puf.
A atins ghemul cu laba. Ghemul s-a rostogolit. Hop, hop, hop!
Puf a fugit după el. Hop, hop, hop!
Ghemul a rulat pe sub masă. Puf a intrat sub masă. Nu era acolo.
– Ghem roșu, unde ești? a întrebat Puf.
Ghemul se rostogolise pe sub scaun. Puf a intrat sub scaun. Nu era nici acolo.
– Ghem roșu, unde ești?
Ghemul a ajuns lângă ghiozdanul mare. Puf s-a uitat lângă ghiozdan. Nu era.
– Ghem roșu, unde ești?
Puf a căutat pe covor. A căutat după ușă. A căutat lângă pantofii bunicii, care erau mari și moi.
Dar ghemul nu era nicăieri.
Puf s-a oprit. Era puțin obosit. A mers până la fereastră, unde soarele făcea o pată caldă pe podea.
– Mă așez puțin, a spus Puf.
S-a așezat în pata de soare. Pata era caldă ca o pătură. Puf a închis un ochi, apoi pe celălalt.
Atunci a simțit ceva moale sub burtică. Ceva rotund. Ceva roșu.
– Ghemul! a spus Puf. Ești aici!
Ghemul se oprise chiar acolo, în soare, și îl așteptase.
Puf s-a cuibărit lângă el. Și-a pus capul pe ghem, ca pe o pernă mică și roșie.
– Mi-e somn, ghem roșu, a spus Puf.
Ghemul nu a spus nimic. Doar a stat nemișcat, cald de la soare.
Din bucătărie venea un miros de pâine. Ceasul făcea tic-tac, tic-tac. Puf a început să toarcă.
Prrr, prrr, prrr.
Și pisicuța Puf a adormit în soare, cu capul pe ghemul roșu.
Când bunica a venit, s-a oprit în ușă. S-a uitat la pisicuță și a zâmbit. Apoi a trecut pe vârfuri, să nu o trezească.
Noapte bună, Puf. Somn ușor.
Pentru cel care ascultă: copiii de 3 ani îndrăgesc întrebarea care se întoarce. Puteți lăsa copilul să răspundă la „Ghem roșu, unde ești?”. La final puteți întreba: „Unde ți-e cel mai bine să te odihnești?”
Mai multe povești ca aceasta găsești în Povești pentru 2-4 ani, în Povești cu animale și în pagina de povești.