# Puiul de vulpe și poarta grădiniței · Ora de Povești > Source: https://oradepovesti.com/povesti/puiul-de-vulpe-si-poarta-gradinitei Poveste terapeutică ## Puiul de vulpe și poarta grădiniței Pentru 4-6 ani, despre prima zi la grădiniță, 6 minute de citit cu voce tare În prima dimineață de grădiniță, puiul de vulpe Noni și-a pus singur rucsacul. În el avea o cană mică, un măr și batista albastră pe care mama i-o împăturise într-un pătrat. – Sunt gata, a spus el acasă. Pe drum a pășit repede. A numărat trei pietre albe, a sărit peste o rădăcină și i-a arătat mamei un stol de păsări. Dar când au ajuns la poarta grădiniței, lăbuțele lui s-au oprit. Dincolo de poartă se vedeau o masă joasă, cuburi colorate și câteva perne rotunde. Se auzeau glasuri. Un pui de iepure râdea. Altcineva plângea încet. Noni s-a prins de coada mamei. – M-am răzgândit, a spus el. Astăzi mergem acasă. Mama s-a așezat lângă el. – Acasă e locul pe care îl cunoști. Aici e nou, a spus ea. – Prea nou. Din curte a venit doamna Mara, o vulpe cu o eșarfă verde. Nu l-a tras pe Noni de lăbuță și nu i-a luat rucsacul. – Bună dimineața, Noni. Poți să stai puțin lângă poartă, a spus ea. Eu voi duce frunza aceasta galbenă până la masa de lângă geam. Vrei să vezi unde o pun? Noni s-a uitat la frunză. Avea cinci colțuri și un punct maroniu la mijloc. – Doar până la masă, a spus el. A ținut-o pe mama de o lăbuță și a intrat cu cealaltă lăbuță în curte. Apoi și-a adus și al doilea picior. Poarta a rămas deschisă în spatele lor. La masă, doamna Mara a pus frunza pe o coală albă. – Aici strângem lucrurile mici pe care le găsim afară, a spus ea. Noni a zărit o ghindă, o pană și o piatră lucioasă. Ar fi vrut să le privească mai de aproape. În același timp, nu voia să lase coada mamei. – Dacă pleci și nu mai știi drumul? a întrebat el. Mama i-a arătat geamul. – Eu plec pe poteca pe care am venit. După gustare și joacă, mă întorc pe aceeași potecă și te aștept la poartă. – Chiar la poartă? – Chiar la poartă. Noni și-a scos batista albastră din rucsac. A strâns-o în palmă. – Pot să o țin? – Sigur, a spus mama. Au făcut îmbrățișarea lor de acasă: una scurtă, una lungă și încă una cât o clipire. Mama a ieșit pe poartă. Noni a vrut să fugă după ea. A făcut un pas, apoi s-a oprit lângă doamna Mara. Lacrimile i-au venit repede. – Mi-e dor deja, a spus el. – Poți să plângi și să stai lângă mine, i-a răspuns doamna Mara. Nu trebuie să alegi doar una. Noni a plâns puțin. A ținut batista la obraz. Doamna Mara a rămas aproape. După o vreme, puiul de iepure a adus două cuburi. – Eu fac un pod, a spus el. Îmi lipsește o bucată. Noni a văzut lângă masă un cub lung, indigo. – Acesta poate fi bucata, a spus el. A pus cubul peste alte două. Podul a stat. Au trecut pe sub el o ghindă, o castană și piatra lucioasă. Noni încă simțea dorul. Uneori se uita spre geam. Dar lângă dor apăruse și curiozitatea. Apoi a venit foamea. Apoi bucuria că podul nu căzuse. După gustare, doamna Mara a ridicat frunza galbenă. – Cine își amintește de unde a venit? – De la poartă, a spus Noni. Când joaca s-a terminat, Noni și-a pus rucsacul. A alergat în curte. La poartă era mama. – Ai găsit drumul! a strigat el. – L-am găsit, a spus ea, deschizând brațele. Noni i-a arătat podul prin geam, frunza de pe coală și batista puțin mototolită. – Mâine mai vii? l-a întrebat puiul de iepure. Noni s-a uitat la poartă. Era aceeași poartă, dar acum știa ce era dincolo de ea. – Mâine intru până la masa cu frunze, a spus el. După aceea mai vedem. Și a plecat spre casă ținând-o pe mama de lăbuță, cu rucsacul ușor și inima ceva mai liniștită. **Pentru părinți.** Povestea păstrează despărțirea clară: adultul spune că pleacă, spune când revine și se întoarce la locul stabilit. Puteți întreba: „Ce obiect mic ar lua Noni cu el a doua zi? Tu ce ai alege?” Mai multe povești ca aceasta găsești în [Povești terapeutice pentru copii](/povesti/categorie/terapeutice): [Puiul de cerb și toba furtunii](/povesti/puiul-de-cerb-si-toba-furtunii) și [Vulpița și norul cu patru culori](/povesti/vulpita-si-norul-cu-patru-culori). --- [ Ora de Povești ](/) Basme și povești românești pentru copii, alături de povești noi scrise de redacție, fiecare cu vârsta potrivită și timpul de citit, plus articole despre cititul împreună. [Scrie-ne o poveste sau o corectură](/contact) ### Citește * [Toate temele](/teme) * [Povești](/povesti) * [Articole](/articole) * [Cine scrie](/authors) ### Despre noi * [Despre noi](/despre-noi) * [Autori](/authors) * [Politica editorială](/politica-editoriala) * [Cum câștigăm bani](/cum-castigam-bani) ### Legal * [Termeni și condiții](/termeni-si-conditii) * [Confidențialitate](/confidentialitate) * [Contact](/contact) © 2026 Ora de Povești. Povești clasice din domeniul public și povești noi scrise de redacție. Unele linkuri de pe această pagină ne pot aduce un comision. Asta nu decide niciodată despre ce scriem sau ce recomandăm. [Cum câștigăm bani](/cum-castigam-bani).