Punguța cu doi bani, de Ion Creangă

Era odată o babă și un moșneag. Baba avea o găină, iar moșneagul avea un cocoș.

Găina babei se oua de două ori pe zi, și baba mânca toate ouăle singură. Moșneagului nu-i dădea niciunul, că era foarte zgârcită.

Într-o zi moșneagul și-a pierdut răbdarea.

„Babă, dă-mi și mie câteva ouă, să-mi treacă pofta!”

„Dacă vrei ouă, pune-ți cucoșul să le facă”, a răspuns baba. „Eu am bătut găina, și uite cum se oua.”

Moșneagul s-a supărat și a luat-o razna. L-a alungat pe cucoș din ogradă, strigând că ori face ouă, ori pleacă de la casa lui.

Cucoșul a plecat pe drumuri, cu inima grea. Și cum mergea el așa, a găsit pe jos o punguță cu doi bani. A luat-o în cioc și s-a întors spre casă.

Pe drum a întâlnit o trăsură cu un boier. Boierul s-a uitat la cocoș și a văzut punguța.

„Vezeteule, du-te și vezi ce are cocoșul acela în cioc!”

Vezeteul a coborât, a prins cocoșul și i-a luat punguța. Boierul a vârât-o în buzunar și a pornit mai departe. Dar cocoșul nu s-a lăsat. A alergat după trăsură și a cântat:

Cucurigu, boieri mari, dați punguța cu doi bani!

Boierul s-a înfuriat. Când au ajuns la o fântână, a poruncit să fie aruncat cocoșul înăuntru. Vezeteul a făcut întocmai. Cocoșul a început să bea apa. A băut, a băut, până a băut toată apa din fântână. Apoi a zburat afară și s-a luat iar după trăsură:

Cucurigu, boieri mari, dați punguța cu doi bani!

Boierul n-a mai știut ce să creadă. Acasă i-a spus unei bucătărese să-l pună pe cocoș într-un cuptor încins și să închidă gura cuptorului cu o lespede. Bucătăreasa a făcut cum i s-a poruncit.

Cocoșul, care băuse toată apa din fântână, a vărsat-o toată peste jăratic. Focul s-a stins, cuptorul s-a răcit, iar apa a umplut casa. Cocoșul a împins lespedea, a ieșit și s-a dus drept la fereastra boierului. A bătut cu ciocul în geam:

Cucurigu, boieri mari, dați punguța cu doi bani!

„Of, mi-am găsit beleaua cu cocoșul ăsta”, a oftat boierul. „Vezeteule, aruncă-l în cireada de boi și de vaci. Poate un taur înfuriat îl va ridica în coarne.”

Cocoșul a ajuns în cireadă și s-a bucurat. A înghițit boii, vacile și vițeii, până a rămas cu un pântece mare cât un munte. Apoi s-a întors la fereastră, a întins aripile în dreptul soarelui, de s-a întunecat toată casa, și a cântat iar strigarea lui.

Boierul s-a gândit și s-a tot gândit. Avea o cămară plină cu bani, așa de mulți că nu-i mai știa numărul.

„Îl arunc în cămara cu galbeni. Poate se îneacă cu ei și scap de el.”

Cocoșul a ajuns în cămară și a înghițit cu lăcomie toți banii. Lăzile au rămas goale. A ieșit și de acolo, nu se știe cum, și a ajuns iar la fereastră:

Cucurigu, boieri mari, dați punguța cu doi bani!

Acum boierul a înțeles că nu mai are ce să-i facă. I-a aruncat punguța.

Cocoșul a luat-o bucuros și a pornit spre casă. Toate păsările din ograda boierului s-au luat după el, ca la o nuntă, iar boierul a rămas în urmă, uitându-se la ele și oftând:

„Duceți-vă și voi cu el. Bine că am scăpat de belea.”

Cocoșul mergea mândru, cu păsările după el. Când a ajuns la poarta moșneagului, a cântat din toate puterile: „Cucurigu! Cucurigu!”

Moșneagul a ieșit afară și nu-i venea să creadă. Cocoșul lui era mare cât un munte, și în urma lui veneau cârduri de păsări, care de care mai frumoase. Moșneagul i-a deschis poarta.

„Stăpâne”, a zis cocoșul, „așterne un țol în mijlocul ogrăzii.”

Moșneagul a așternut țolul în grabă. Cocoșul s-a așezat pe el și și-a scuturat aripile. Și atunci s-a umplut ograda și livada de păsări și de vite, iar pe țol s-a ridicat o movilă de galbeni, de-ți lua ochii.

Moșneagul sărea de bucurie și își săruta cocoșul. Atunci a venit și baba, nu se știe de unde. A văzut tot și s-a făcut verde de ciudă.

„Moșnege, dă-mi și mie niște galbeni!”

„Ia aminte, babă”, a răspuns el. „Când ți-am cerut ouă, ce mi-ai spus? Bate-ți și tu găina, să-ți aducă galbeni. Așa am făcut eu cu cocoșul, și vezi ce mi-a adus.”

Baba s-a dus în poiată, a prins găina și a alungat-o din ogradă. Găina a fugit pe drumuri și a găsit pe jos o mărgică, pe care a înghițit-o. Apoi s-a întors acasă, a intrat în cuibar și a stat acolo un ceas. Baba aștepta cu ochii pe cuibar.

Când găina a sărit afară, cotcodăcind, baba a dat fuga să vadă. În cuib era doar o mărgică. Baba s-a înfuriat, și în supărarea ei a pierdut și găina, pentru totdeauna.

Așa a rămas baba cea zgârcită tot săracă, fără ouă și fără găină.

Moșneagul era acum bogat. Și-a făcut case mari și grădini frumoase și a trăit bine. Pe babă a pus-o să aibă grijă de păsările din ogradă. Cocoșul umbla mereu lângă el, cu salbă de aur la gât și cu ciuboțele galbene în picioare.

Rezumat

Un moșneag își alungă cocoșul, supărat că baba nu-i dă ouă de la găina ei. Cocoșul găsește pe drum o punguță cu doi bani, dar un boier i-o ia. Cocoșul se ține după trăsura boierului și cere punguța înapoi, cântând mereu aceeași strigare. Boierul îl aruncă în fântână, în cuptor, în cireada de vite și în cămara cu bani, iar cocoșul scapă de fiecare dată, pentru că bea apa, stinge focul, înghite vitele și banii. În cele din urmă boierul îi dă punguța. Cocoșul se întoarce la moșneag cu păsări, vite și galbeni, iar moșneagul se îmbogățește. Baba vrea să facă la fel cu găina, dar găina găsește doar o mărgică, iar baba rămâne săracă.

Personaje

• Cocoșul: plin de curaj și încăpățânat. Nu se lasă păgubit și își cere punguța cu aceeași strigare, încercare după încercare.
• Moșneagul: gospodar, supărăcios la început. Alungă cocoșul, dar la urmă îl primește cu bucurie și ajunge bogat.
• Baba: zgârcită și lacomă. Își mănâncă singură ouăle și rămâne fără nimic.
• Boierul: bogat și îngâmfat. Ia ce nu e al lui și încearcă în fel și chip să scape de cocoș, până când se dă bătut.
• Vezeteul: slujitorul boierului, care face ce i se poruncește.
• Găina: a babei, bună de ouă. Galbeni nu poate face, oricât ar fi bătută.

Morala

Cine ia ce nu e al lui nu scapă de cel care îl cere înapoi cu stăruință. Iar zgârcenia și pizma o duc pe babă la sărăcie, în timp ce cocoșul care nu s-a lăsat primește plata răbdării lui.

Întrebări pentru copil

1. De ce a mers cocoșul după trăsura boierului, cu toate că l-a aruncat în fântână?
2. Ce ar fi trebuit să facă baba când moșneagul i-a cerut ouă?
3. Dacă ai găsi o punguță și un copil ți-ar spune că e a lui, ce ai face?

Despre poveste

Basmul poartă semnătura lui Ion Creangă (1837-1889) și a fost tipărit în revista Convorbiri literare la 1 ianuarie 1876, după cum arată pagina de pe Wikisource. Repovestirea de mai sus păstrează strigarea cocoșului și cele cinci încercări ale boierului, dar scurtează dialogurile și îndulcește bătăile din original, fără să schimbe ce se întâmplă.

Creangă scrie în graiul Moldovei, cu multe cuvinte care azi se aud rar, de aceea o citiți împreună de pe la 5 ani, iar singur copilul o poate parcurge pe la 8-9 ani. Textul original se citește gratuit pe Wikisource, iar despre celelalte basme ale lui Creangă găsiți mai multe în articolul despre poveștile lui Ion Creangă. O altă poveste a lui, spusă pentru cei mici, este Capra cu trei iezi.

Repovestire după Ion Creangă, Povești. Textul original.