Salt la conținut

Poveste cu animale

Rățușca Mica și balta cu stele

De la 2 ani, cu repetiții, 3 minute de citit cu voce tare

Ilustrație: o rățușcă galbenă într-o băltoacă, lângă o gheată roșie de cauciuc, pe ploaie liniștită

A fost odată o rățușcă mică, galbenă, pe nume Mica. Mica locuia într-o casă cu poartă albastră.

Într-o zi a plouat. Pic, pic, pic. Pic, pic, pic. Ploaia a bătut în geam, în acoperiș și în poartă.

Apoi ploaia s-a oprit. Norii au plecat departe.

Mica a ieșit pe poartă. În fața casei era o baltă mare.

– O baltă! a spus Mica. Hai să sar!

A făcut un pas. Pleosc!

A făcut încă un pas. Pleosc, pleosc!

Apa a sărit în sus, ca niște mărgele mici. Mica a râs. Cuac, cuac!

Pe lângă baltă a trecut un pisoi.

– Ce faci, Mica? a întrebat pisoiul.

– Sar în baltă! Pleosc, pleosc! Vrei să sari și tu?

– Nu, a spus pisoiul. Eu nu mă ud. Dar mă uit la tine.

Și pisoiul s-a așezat pe un pietroi și s-a uitat.

Mica a sărit iar. Pleosc, pleosc, pleosc! Apa a stropit gheata roșie de lângă poartă.

Pe lângă baltă a trecut un cățel.

– Ce faci, Mica? a întrebat cățelul.

– Sar în baltă! Pleosc, pleosc! Vrei să sari și tu?

– Sar! a spus cățelul. Hau, hau!

Cățelul a sărit în baltă. Pleosc! A stropit-o pe Mica pe cioc, iar Mica a râs și mai tare.

Au sărit amândoi. Pleosc, pleosc, pleosc! Pisoiul se uita de pe pietroi și dădea din coadă.

Încet-încet, cerul s-a făcut roz, apoi albastru închis. Mica a obosit și s-a oprit.

Balta s-a liniștit. Apa nu mai sărea. Era netedă, ca o oglindă.

– Uite, a șoptit Mica. În baltă e o lumină mică.

Cățelul s-a uitat. Pisoiul s-a uitat. Toți trei s-au uitat în baltă.

– E o stea, a spus pisoiul încet.

Era o stea adevărată. Stătea sus, pe cer, iar balta o ținea pe fundul ei, ca într-o cutie.

– Bună seara, stea, a spus Mica.

Steaua a clipit o dată.

Mica a căscat. Cățelul a căscat. Pisoiul a căscat și el, cu gura mare.

– Mi-e somn, a spus Mica.

– Și mie, a spus cățelul.

– Și mie, a spus pisoiul.

Cățelul a plecat spre căsuța lui. Pisoiul a plecat spre cuptor. Iar Mica a intrat pe poarta albastră, în casa ei caldă.

În pat, Mica s-a gândit la baltă. La pleosc, pleosc, pleosc. La steaua care clipise o dată.

Și a adormit, cu un zâmbet mic, galben, ca ea.

Noapte bună, Mica. Noapte bună, stea.

Pentru cel care ascultă: la „pleosc” copiii mici bat adesea din palme sau sar pe loc. Îl puteți lăsa să-l spună el. La final puteți întreba: „Tu ce ai vrea să vezi într-o baltă?”

Mai multe povești ca aceasta găsești în Povești pentru 2-4 ani, în Povești cu animale și în pagina de povești.