A fost odată un ursuleț mic și rotund, pe nume Pufuleț. Locuia într-un bârlog cald, cu mama lui și cu fratele mai mic.
Într-o dimineață, Pufuleț a ieșit la plimbare, pe poteca din pădure. Pas, pas, pas. Frunzele foșneau sub tălpile lui.
Și, pe drum, ce a găsit?
O panglică roșie.
Era roșie ca o căpșună, ca un măr, ca obrajii lui când aleargă. Pufuleț a ridicat-o și a pus-o pe lăbuță. „Ce frumoasă!” a spus el.
A mers mai departe. Pas, pas, pas.
Și, pe drum, ce a mai găsit?
O panglică galbenă.
Era galbenă ca soarele, ca o floare de păpădie, ca mierea din borcan. Pufuleț a ridicat-o și a pus-o lângă cea roșie. „Ce frumoase sunt amândouă!” a spus el.
A mers și mai departe. Pas, pas, pas.
Și, pe drum, ce a mai găsit?
O panglică albastră.
Era albastră ca cerul, ca un pârâu, ca ochii somnoroși ai fratelui lui când se trezește. Pufuleț a ridicat-o și a pus-o lângă celelalte două.
Acum avea trei panglici: una roșie, una galbenă, una albastră.
„Ce să fac cu ele?” s-a întrebat Pufuleț. S-a gândit puțin. S-a scărpinat în cap, cu lăbuța.
Apoi a zâmbit.
A alergat acasă, pas, pas, pas. Bârlogul avea o ușă mică din lemn, cu un cui la mijloc. Pufuleț a luat panglica roșie și a legat-o de cui.
A luat panglica galbenă și a legat-o lângă ea.
A luat panglica albastră și a legat-o lângă celelalte două.
Acum erau trei panglici, una lângă alta, pe ușa bârlogului. Roșie, galbenă, albastră. Bătea vântul și ele dansau încet.
Mama ursoaică a ieșit și s-a uitat la ușă.
„Ce frumos!” a spus ea. „Cine le-a pus?”
„Eu!” a zis Pufuleț, cu pieptul ridicat. „Ca să se știe că aici e casa noastră. Casa noastră cea mică și caldă.”
Mama l-a luat în brațe, mare și moale, și l-a pupat pe frunte. Fratele cel mic a ieșit și el, cu ochii mari, și a întins mâna după panglici.
„Roșu”, a spus el.
„Galben”, a spus Pufuleț.
„Albastru”, au spus amândoi.
Seara, când a venit întunericul, ușa avea în continuare cele trei panglici. Pufuleț s-a băgat sub plapumă, între mama și fratele lui, și s-a uitat o dată la ușa luminată de luna rotundă.
Roșu, galben, albastru. Pas, pas, pas.
Și a adormit, așa de bine, ca un ursuleț într-un bârlog cald.