# Vocea din radioul bunicii · Ora de Povești > Source: https://oradepovesti.com/povesti/vocea-din-radioul-bunicii Poveste de adormit ## Vocea din radioul bunicii Pentru 4-6 ani, 5 minute de citit cu voce tare Într-o seară, Teo a dormit la bunica. Afară începuse furtuna. Trăsnetul a bubuit. Geamurile au tremurat. Și deodată, bzzt, toate luminile s-au stins. „Bunico!” a strigat Teo și s-a ascuns sub pătură. „Sunt aici”, a zis bunica din întuneric. „Am o lumânare și un prieten. Vino să vezi.” A aprins lumânarea. Pe poliță, lângă ghiveciul cu busuioc, stătea un radio mic, de lemn, cu un cadran rotund și galben. „Merge cu baterii”, a zis bunica. „Mai demult, în serile ca asta, toată casa se strângea în jurul lui. Nu era nimic de văzut. Doar de ascultat.” A învârtit încet butonul. Radioul a pufăit, a șuierat, și apoi s-a auzit o voce blândă. „Bună seara, copii. Astăzi vă spunem povestea unui cocoș care nu voia să cânte.” Teo și-a scos nasul de sub pătură. Vocea povestitorului era caldă, ca un ceai. Apoi s-a auzit o altă voce, mică și piuită: era cocoșul. Apoi una groasă și morocănoasă: era boul din grajd. „Cum de sunt atâția oameni în radio?” a șoptit Teo. „Sunt actori”, a zis bunica. „Fiecare ia o voce și o poartă ca pe o haină. Iar sunetele le fac tot ei, cu lucruri de acasă.” În povestea de la radio s-au auzit pași pe pietriș. Teo a ascultat bine. „Bunico, parcă ar fi pași adevărați!” „Poate sunt făcuți cu degetele pe o tavă cu sare”, a râs bunica. „Vrei să încercăm și noi?” Au căutat prin bucătărie. Bunica a luat o tavă și a presărat sare pe ea. Teo a mers cu două degete prin sare, tic-tic-tic, și chiar au sunat ca niște pași. Apoi radioul a spus că a început să plouă în poveste. „Eu știu cum se face ploaia!” a strigat Teo. A luat o foaie de ziar și a mototolit-o lângă urechea bunicii. Pssss. Chiar ploua. Afară, adevărata furtună mai bubuia, dar de departe, și parcă nu mai era chiar atât de mare. Trăsnetul era doar un vecin care mută mobila. Povestea de la radio mergea mai departe. Cocoșul se temea că nimeni nu-l va asculta. Dar dimineața, când soarele a ieșit din dealuri, cocoșul a cântat ușor, cu glas subțire, și toată curtea s-a trezit zâmbind. „Și noi am făcut o poveste”, a zis Teo. „Eu am făcut pașii și ploaia.” „Iar eu am făcut vocea cocoșului”, a zis bunica, și a cântat un chi-chi-ri-chi foarte mic. Teo a râs până i s-a făcut somn. Radioul a spus „noapte bună” și s-a oprit încetișor. Bunica a stins lumânarea. În întuneric, Teo nu s-a mai speriat. Știa acum că întunericul e doar locul în care sunetele se aud mai bine. Când s-au aprins luminile, bzzt, Teo dormea, cu mâna pe radioul de lemn, încă puțin cald. Pentru părinte: povestea e despre frica de furtună și de întuneric și despre cum poate fi mutată atenția pe ceva ce copilul poate face. Îl puteți întreba pe copil: ce sunet ai face tu pentru ploaie? Mai multe povești ca aceasta găsiți în [Teatru radiofonic: povești nemuritoare](/povesti/categorie/teatru-radiofonic-nemuritoare-teatru-radiofonic), în [Despre familie](/povesti/categorie/familie) și în [Pentru 4-6 ani](/povesti/categorie/4-6-ani). --- [ Ora de Povești ](/) Basme și povești românești pentru copii, alături de povești noi scrise de redacție, fiecare cu vârsta potrivită și timpul de citit, plus articole despre cititul împreună. [Scrie-ne o poveste sau o corectură](/contact) ### Citește * [Toate temele](/teme) * [Povești](/povesti) * [Articole](/articole) * [Cine scrie](/authors) ### Despre noi * [Despre noi](/despre-noi) * [Autori](/authors) * [Politica editorială](/politica-editoriala) * [Cum câștigăm bani](/cum-castigam-bani) ### Legal * [Termeni și condiții](/termeni-si-conditii) * [Confidențialitate](/confidentialitate) * [Contact](/contact) © 2026 Ora de Povești. Povești clasice din domeniul public și povești noi scrise de redacție. Unele linkuri de pe această pagină ne pot aduce un comision. Asta nu decide niciodată despre ce scriem sau ce recomandăm. [Cum câștigăm bani](/cum-castigam-bani).