Salt la conținut

Fabulă repovestită

Corbul și vulpea

O fabulă veche, a francezului Jean de La Fontaine, despre o vulpe isteață și un corb care se lasă păcălit cu vorbe frumoase. O citiți de la 4 ani, în cam 3 minute, cu voce tare.

Pentru 4-6 ani, 3 minute de citit cu voce tare

Ilustrație desenată pentru fabule, cu animale de la țară

Într-o pădure, pe o creangă înaltă, stătea un corb. Găsise undeva o bucată de brânză și o ținea cu grijă în cioc. Era mulțumit de ea și de el.

Jos, printre copaci, trecea o vulpe. A simțit dintr-odată mirosul de brânză și de atunci n-a mai putut să se gândească la altceva. S-a oprit sub copac, a ridicat capul și a început să vorbească dulce.

„Bună ziua, domnule corb! Ce frumos sunteți! Ce penaj strălucitor! Dacă vocea dumneavoastră e pe măsura penelor, atunci sunteți cea mai mare podoabă a pădurii acesteia.”

Corbul s-a umflat în pene de bucurie. Nimeni nu-i mai spusese lucruri atât de frumoase. Voia să-i arate vulpii că are și o voce minunată, așa că a deschis ciocul larg și a început să croncăne.

Brânza a căzut.

Vulpea a prins-o repede, înainte să ajungă bine la pământ, și i-a vorbit corbului de jos, pe un ton mult mai puțin dulce:

„Dragul meu domn, să știți că oricine laudă ca să câștige ceva trăiește din ce lasă cel care îl ascultă. Lecția asta face cât o brânză, nu credeți?”

Corbul a rămas pe creangă, rușinat și încurcat. A jurat că nu se va mai lăsa păcălit așa. Cam târziu, ce-i drept, fiindcă brânza era deja în burta vulpii.

Rezumat

Un corb stă pe un copac cu o bucată de brânză în cioc. O vulpe simte mirosul și vrea brânza, dar nu poate urca după ea. Atunci începe să-l laude: îi spune că e frumos și că, dacă și cântă pe măsură, nu are pereche în pădure. Corbul se bucură atât de tare, încât vrea să-și arate vocea și deschide ciocul. Brânza cade, iar vulpea o ia. Ea îi spune apoi corbului că cine laudă ca să primească ceva trăiește pe seama celui care îl ascultă, și că lecția valorează cât o brânză. Corbul jură rușinat că nu se va mai lăsa păcălit, dar jurământul vine prea târziu.

Personaje

  • Corbul: o pasăre neagră care ține o brânză în cioc. Se lasă dus de vorbe frumoase și își pierde cina.
  • Vulpea: ea își dorește brânza și știe cum s-o obțină. Vorbește politicos, îl laudă din toate părțile și la urmă îi dă corbului și o lecție.

Morala

Cine te laudă prea tare vrea uneori ceva de la tine. La La Fontaine, vulpea o spune singură la final: cine flatează trăiește pe seama celui care îl ascultă.

Întrebări pentru copil

  1. De ce a deschis corbul ciocul, deși știa că ține brânza în el?
  2. Ce voia vulpea de fapt, când i-a spus corbului că e frumos?
  3. Ți s-a întâmplat vreodată să-ți placă să fii lăudat? Cum ai putea afla dacă cineva spune adevărul?

Despre fabulă

Repovestire după Jean de La Fontaine, Fables, cartea I (1668), în franceză: „Le Corbeau et le Renard”. Textul original se citește gratuit pe Wikisource, în ediția Mame din 1897. Fabula e scrisă în versuri și se învață adesea la școală în traduceri românești, de aceea am spus-o aici în cuvinte proprii.

Despre ce e o fabulă puteți citi în articolul Ce este fabula, iar alte fabule găsiți în tema Fabule.

Pentru părinți. Un copil de 5 ani înțelege repede că vulpea a păcălit corbul, dar abia pe la 6-7 ani leagă asta de situații din viața lui. Puteți începe de la o întâmplare mică: un copil care a făcut ceva doar pentru că i s-a spus că el le face cel mai bine.

Mai multe povești ca aceasta găsiți în Fabule, în Povești scurte și în Povești cu tâlc. O altă fabulă cu animale este Greierele și furnica.