Salt la conținut

Fabulă repovestită

Greierele și furnica, fabula lui La Fontaine

Fabula a scris-o Jean de La Fontaine, poetul francez care a strâns fabulele lui în volumul „Fables”. Mai jos o găsiți spusă pe înțelesul celor mici, urmată de rezumat, morală și trei întrebări pentru copil.

Pentru 4-6 ani, 3 minute de citit cu voce tare

Un greieraș stă pe o frunză înghețată lângă ușa rotundă a furnicarului, printre crengi goale și frunze căzute

Un greier a cântat toată vara. A cântat dimineața, a cântat la prânz și a cântat până seara, pentru oricine trecea pe acolo.

Apoi a venit vântul rece de la sfârșit de toamnă, iar greierul a rămas fără nimic. Nu mai găsea nici măcar o muscă mică sau un vierme, cât să prindă o îmbucătură.

Foamea l-a făcut să strige după ajutor, așa că s-a dus la vecina lui, furnica, și a rugat-o frumos:

„Împrumută-mi și mie câteva boabe, ca să ajung până la vara viitoare. Îți dau înapoi totul înainte de seceriș, cu dobândă cu tot. Îți dau cuvântul meu de greier.”

Furnica nu prea împrumuta. Era cel mai mic cusur al ei, spune La Fontaine, dar cusur tot era. Ea s-a uitat la greier și l-a întrebat:

„Ce făceai tu cât a fost cald?”

„Cântam, zi și noapte, tuturor celor care treceau, dacă nu te superi”, a răspuns greierul.

„Ai cântat? Mă bucur! Atunci dansează acum.”

Rezumat

Un greier cântă toată vara și nu strânge nimic pentru iarnă. Când vine vântul rece, nu mai are ce mânca, nici măcar un vierme pe care să-l găsească. Se duce la vecina lui, furnica, și îi cere boabe cu împrumut, pe cuvânt de onoare, ca să le înapoieze înainte de seceriș, cu dobândă. Furnica, care nu împrumută ușor, îl întreabă ce a făcut în timpul verii. Greierul răspunde că a cântat zi și noapte. Furnica îi spune atunci să danseze acum.

Personaje

  • Greierul: cântă toată vara, fără grijă de ziua de mâine. Când ajunge la ananghie, vine politicos și cu promisiuni la vecina lui.
  • Furnica: vecina greierului. Nu împrumută cu ușurință și îi răspunde cu o întrebare, iar apoi cu o poruncă tăioasă.

Morala

Cine nu pune nimic deoparte cât timp e cald rămâne cu mâna goală când vine frigul. Fabula arată și că nu oricine are inimă să împrumute, iar La Fontaine spune asta direct, când vorbește despre furnică.

Întrebări pentru copil

  1. Ce a făcut greierul toată vara și ce n-a avut de mâncare când a venit frigul?
  2. Ce ai fi făcut tu în locul furnicii, când greierul a venit la ușă?
  3. Ce poți pune deoparte acum, ca să ai din ce alege mai târziu?

Despre fabulă

Repovestire după Jean de La Fontaine, Fables, cartea întâi. Textul original se citește gratuit, în franceză, pe Wikisource, în ediția din 1874. Titlul lui este „La Cigale et la Fourmi”, adică Cicada și furnica. În română a ajuns obișnuit sub numele de „Greierele și furnica”.

Fabula este ea însăși foarte scurtă, în versuri, și are în jur de douăzeci de rânduri. Pe pagina de Wikipedia despre ea găsiți și felul în care a fost citită de-a lungul timpului. Pentru alte fabule și povești cu animale, treceți pe la tema Fabule.

Pentru părinți. Fabula e deseori citită ca o lecție despre hărnicie, dar textul lui La Fontaine are și o a doua jumătate: furnica nu e blândă, iar poetul o spune el însuși. Un copil poate observa asta singur. Întrebați-l ce i s-a părut mai nedrept: că greierul n-a strâns nimic sau că furnica nu l-a ajutat deloc. Unii copii îl apără pe greier, alții o apără pe furnică, și fiecare are un motiv pe care îl puteți asculta până la capăt.

Dacă după lectură cântați împreună un cântec scurt, ca greierul, puteți încheia cu o sarcină mică și concretă, de pildă să alegeți ce lucruri ar strânge o furnică pentru iarnă. Fabula se citește repede, iar jocul acesta o prelungește fără să schimbe nimic din ce spune textul.

Mai multe povești ca aceasta găsiți în Fabule, în Povești scurte și în Povești cu tâlc. Dacă vă plac poveștile clasice repovestite, vedeți șiCapra cu trei iezi.