Fabulele lui Grigore Alexandrescu

Fabulele lui Grigore Alexandrescu sunt povești scurte în versuri, cu animale care vorbesc și o învățătură spusă la sfârșit. Textele sunt libere de drepturi și le găsești întregi, gratuit, pe Wikisource. Unui copil de grădiniță îi spui întâmplarea cu vorbele tale și morala într-o propoziție, iar versurile întregi le citește la școală, în clasa a VI-a.

Mai jos găsești cine a fost autorul, ce se întâmplă în cele două fabule pe care le caută cei mai mulți părinți, ce alte titluri merită știute și cum le citești acasă. Am scris articolul după enciclopedii, textele de pe Wikisource și listele școlare, cu sursele puse în text.

Cine a fost Grigore Alexandrescu

Grigore Alexandrescu a fost poet și fabulist. După Wikipedia, s-a născut la Târgoviște, la 22 februarie 1810, și a murit la București, în 1885. Unele biografii trec alt an al nașterii, așa că în manuale poți întâlni și altă dată. Aceeași enciclopedie îl numește „ultimul fabulist autentic din literatura română” și vorbește de circa patruzeci de fabule. Vasile Alecsandri, citat de GOKID, l-a numit „cel mai de seamă fabulist român”.

În 1838 i-a apărut, la tipografia lui Carcalechi, volumul Poezii și fabule, cu Boul și vițelul printre texte. Volumul e scanat întreg și se poate răsfoi pe Wikimedia Commons, cu literele și ortografia de atunci.

Ce au fabulele lui în plus față de o poveste obișnuită

O fabulă de Alexandrescu încape pe o pagină, e scrisă în versuri și are animale care se poartă ca oamenii. Animalele erau o mască: autorul se adresa cititorilor de acum aproape două sute de ani și își bătea joc de societatea vremii, cu boierii ei. Un copil nu are nevoie de acest fundal ca să înțeleagă povestea, dar limba veche îl poate încurca. Cuvinte ca „dulău”, „simtiment” sau „boier” trebuie explicate din mers, iar dacă versurile îl obosesc, spune-i fabula în proză.

Ce este fabula ca specie și cum o recunoști găsești în tema Fabule și povești cu tâlc. Pentru o fabulă străină de comparat cu ale lui Alexandrescu, citește Greierele și furnica (La Fontaine).

„Câinele și cățelul”: ce se întâmplă și ce învață copilul

Samson, un dulău mare, stă de vorbă cu un bou și se plânge că pe lume nu e dreptate între cei mari și cei mici. Le-ar vrea pe toate egale. Cățelul Samurache aude discuția, se bucură și vine să le laude gândirea, ba chiar îi numește „frații mei”. Samson se înfurie, îl amenință și îi dă de înțeles că egalitatea pe care o vrea el nu e și pentru căței.

Fabula se încheie cu două versuri pe care le găsești pe Wikisource:

Acestea între noi adesea o vedem,
Și numai cu cei mari egalitate vrem.

Pentru un copil de 6 ani, morala sună cam așa: unii cer să fie tratați la fel ca cei mai mari decât ei, dar nu vor să-i trateze la fel pe cei mai mici. După citire merg bine două întrebări scurte: „Cine a fost nedrept aici?” și „Tu ce i-ai fi spus lui Samurache?”. Un copil cu frați mai mici recunoaște repede situația.

Fabula „Boul și vițelul”: rezumat și morală

Un vițel află că unchiul lui, boul, „s-a făcut boier”. Se gândește că acum are o rudă cu putere și pleacă la casa lui să-i ceară ajutorul. La poartă îl oprește o slugă și nu-l lasă să intre. Boul trece apoi pe lângă el fără să se uite, iar vorba lui despre nepot e scurtă: „N-am asfel de rude, și nici voi să-l știu.”

Textul e pe Wikisource sub titlul Boul și vițelul (Alexandrescu), după ediția din 1838. Morala, spusă simplu: când unii ajung bogați sau importanți, ajung să se rușineze de rudele mai sărace și se prefac că nu le cunosc. Cu un copil mic nu e nevoie de o predică. Întreabă-l cum s-a simțit vițelul la poartă și ce ar face el dacă un prieten l-ar ignora așa.

Alte fabule de Alexandrescu pe care le întâlnești

Edițiile școlare, cum e cea din colecția Biblioteca școlarului de la Aramis, pun lângă cele două titluri de mai sus încă trei fabule pe care le vei vedea des:

• Toporul și pădurea
• Dreptatea leului
• Vulpea liberală

Le-am trecut în ordinea în care apar în prezentarea editurii. Citește-le întâi tu, pe Wikisource, și alege-o pe cea a cărei întâmplare o poți spune copilului în câteva propoziții.

O confuzie frecventă: Corbul și vulpea nu e de Alexandrescu. Viața de părinte o prezintă ca fabula lui Jean de La Fontaine, una dintre cele mai cunoscute din literatura universală.

Unde găsești fabulele gratuit și legal

Pagina Autor:Grigore Alexandrescu de pe Wikisource are o secțiune de fabule, cu câte o pagină pentru fiecare text, și listează edițiile vechi. Dacă vrei volumul din 1838 așa cum a fost tipărit, scanarea de pe Wikimedia Commons are 55 de pagini.

Le poți copia, tipări și citi fără grijă. Legea 8/1996 protejează o operă 70 de ani după moartea autorului, iar Alexandrescu a murit în 1885. Ce poate fi protejat e ediția nouă a unei edituri, cu ilustrațiile și notele ei. Site-urile care pun versurile fără să spună după ce ediție le-au cules au uneori greșeli, așa că pentru un citat la școală e mai sigur textul de pe Wikisource. Alte cărți și povești în PDF, pe tipuri, le găsești în articolul despre povești pentru copii PDF, gratuite și legale.

Cum le citești cu copilul acasă

De pe la 5-6 ani, un copil urmărește întâmplarea spusă în proză și poate vorbi despre ea. Versurile întregi, cu cuvintele lor vechi, merg mai degrabă după 8 ani, când copilul citește deja singur. Ce funcționează acasă:

1. Spune întâi povestea cu vorbele tale, în două-trei minute, ca pe o întâmplare cu animale.
2. Citește apoi versurile rar, rar, și explică un cuvânt vechi doar când copilul se împiedică de el.
3. Oprește-te înainte de final și lasă-l să ghicească ce face Samson sau boul.
4. Lasă morala la urmă, într-o propoziție, sau lasă-l pe el să o spună.

Fiind scurte, fabulele încap într-o seară obosită. Alte texte la fel de scurte sunt în povești scurte, iar cele cu o învățătură la final în povești cu tâlc și în categoria Fabule. Despre cât și cum citești cu voce tare, pe vârste, am scris separat, în ghidul despre cititul cu voce tare la copii.

Fabulele lui Alexandrescu la școală, în clasa a VI-a

În lista de lecturi propusă de minister pentru clasa a VI-a, pe care a publicat-o GOKID, apare „Grigore Alexandrescu, Fabule”, cu textul original integral și studiu în clasă. Dacă le citiți împreună acasă înainte, copilul ajunge la ora de română știind deja întâmplarea și poate să se ocupe de limbă și de comentariu. Lectura de acasă vine pe lângă cea din manual și nu îi ține locul.

Părerea mea

Aș începe cu Câinele și cățelul: are trei personaje, o ceartă pe care un copil o înțelege imediat și o întrebare bună de pus la final. Boul și vițelul l-aș păstra pentru o zi în care se vorbește oricum despre familie sau prieteni, fiindcă acolo nedreptatea vine de la o rudă și discuția e mai delicată.

Versurile întregi le-aș lăsa pentru când copilul a acceptat povestea spusă simplu. Până la clasa a VI-a, contează mai mult să-i rămână întâmplarea decât să recite rimele.